Cauta? i femeia Celibamy Vosges. Text și discurs religios nr. 5/2013


Jhumpa Lahiri are rădăcini indiene şi şi-a cultivat moştenirea orientală, evidentă de altfel şi în subiectele cărţilor ei, dar s-a născut la Londra şi a crescut în Rhode Island.

Interpret de maladii a propulsat-o în prim-planul scenei literare Cauta? i femeia Celibamy Vosges în spatele instantaneelor culese din viaţa de zi cu zi a imigranţilor indieni, criticii au sesizat o voce nouă, care semăna mai mult cu Salinger decât cu Rushdie. Romanul se desfăşoară în jurul unei familii de imigranţi indieni: la sfârşitul anilor 60, proaspăt căsătoriţi, Ashima şi Ashoke Ganguli pleacă din Calcutta la Boston pentru ca Ashoke să-şi definitiveze studiile la MIT.

La fel ca în multe povestiri, şi aici bărbatul e gata să intre profesionist în ritmul ţării de adopţie, în timp ce femeia se ofileşte printre aromele exotice din bucătărie, tânjind după ţara pe care a lăsat-o în urmă.

  • Intalnirea cu mama
  • Dup Interpret de maladii, volumul de povestiri cu care a debutat ctignd premiul Pulitzer, Jhumpa Lahiri n.
  • Dating femei Cannes.
  • Jhumpha Lahiri - Porecla v - Free Download PDF
  • Tajomstvá Elle Macphersonovej s pohľadom a pocitom úžasu v rokoch
  • Vreau să fac cunoștință
  • Aga? at sentin? a pentru a intalni un barbat
  • Într-o seară lipicioasă de august, cu două săptămâni înainte de data la care se aștepta să nască, Ashima Ganguli stă în picioare în bucătăria unui apartament din Central Square și amestecă într-un bol fulgi de orez cu alune Planters și cu ceapă roșie tocată.

Dorul de casă, colajul de amintiri şi prezent, viaţa cuplului într-o casă în care India şi SUA îşi dispută regulile, toate aceste episoade din care cartea prinde dramatism culminează cu naşterea lui Gogol, copilul lor, care câştigă treptat locul central în roman.

Porecla lui are o istorie care, la un alt nivel, reia frământările părinţilor rupţi de casă şi, în acelaşi timp, spune foarte multe despre rolul pe care accidentul şi hazardul îl Site- ul de dating simpatic în viaţa şi în identitatea fiecăruia.

Povestea are şi un substrat autobiografic, numele real al scriitoarei, Nilanjana Sudeshna, le ridica mari dificultăţi de pronunţie profesorilor ei încă de când era mică, aşa că au ales s-o strige după poreclă: Jhumpa. Într-o seară lipicioasă de august, cu două săptămâni înainte de data la care se aştepta să nască, Ashima Ganguli stă în picioare în bucătăria unui apartament din Central Square, amestecând într-un bol fulgi de orez cu alune Planters şi cu ceapă roşie tocată.

Pune sare, suc de lămâie, feliuţe subţiri de ardei iute, dorindu-şi să fi avut la îndemână nişte ulei de muştar pentru a adăuga la amestecul făcut. Cât a durat sarcina ei, Ashima a mâncat acest amestec, o aproximaţie umilă a gustării care se vindea pentru câţiva bănuţi pe trotuarele din Calcutta şi în staţiile de tren din India, vărsându-se din cornete de ziar.

Chiar şi acum, când abia mai există puţin loc în corpul ei, este unul dintre lucrurile la care pofteşte. Gustând din palma pe care o ţine sub formă de cupă, se încruntă; ca de obicei, lipseşte ceva. Se uită în gol la suportul cu cârlige din spatele blatului de lucru, de care atârnă ustensilele pentru gătit, toate acoperite cu un strat subţire de grăsime, îşi şterge transpiraţia de pe faţă cu capătul liber al sariului.

Picioarele umflate o dor, aşa cum stă în picioare pe linoleumul Cauta? i femeia Celibamy Vosges cu pete. Pelvisul o doare din cauza greutăţii copilului. Deschide un dulap ale cărui rafturi sunt acoperite cu hârtie murdară, cu pătrăţele alb cu galben, pe care intenţiona să o schimbe, şi ia altă ceapă, încruntându-se iarăşi atunci când trage de coaja crocantă de culoare magenta.

O căldură ciudată îi inundă abdomenul, urmată de o strângere atât de dură încât se îndoaie din mijloc, icneşte fără zgomot, scăpând ceapa cu o bufnitură pe podea. Senzaţia trece, doar pentru a fi urmată de un spasm şi mai lung de disconfort, în baie, descoperă pe lenjeria intimă o pată mare de sânge maroniu.

Strigă la soţul ei, Ashoke, candidat la doctorat în inginerie electrică la MIT 1, care învaţă în dormitor. El stă aplecat peste o placă de carton gros; marginea parului lor, două saltele gemene alăturate sub un înveliş de material de culoare roşie cu violet, îi serveşte drept scaun.

Când îl strigă pe Ashoke, nu îi rosteşte numele. Ashima nu se gândeşte niciodată la numele lui atunci când se gândeşte la soţul ei, deşi ştie site- ul de dating deturnat bine care este acesta. I-a adoptat numele, dar refuză, din respect, să-i pronunţe prenumele. Este ceva ce o soţie bengaleză nu se cuvine să facă.

Precum un sărut sau o mângâiere dintr-un film indian, numele soţului este ceva intim Cauta? i femeia Celibamy Vosges nerostit, care se omite cu inteligenţă. Ashima se înregistrează, răspunzând întrebărilor despre frecvenţa şi durata contracţiilor pe măsură ce Ashoke completează formularele.

Este aşezată într-un scaun cu rotile şi împinsă pe coridoarele strălucitoare, intens luminate, urcată repede într-un lift mai spaţios decât bucătăria ei.

La etajul la care se află maternitatea doamna singura caut barbat chișineu criș este alocat un pat lângă fereastră, într-o cameră aflată la capătul holului. I se cere să-şi scoată sariul Murshidabad din mătase pentru a-l înlocui cu un halat de bumbac cu model floral care, spre stânjeneala ei moderată, îi ajunge doar până la genunchi.

O asistentă se oferă să împacheteze sariul însă, exasperată de cei cinci metri de poza matrimoniale baia mare femei alunecos, sfârşeşte prin a-l îndesa în valiza albastră de ardezie a Ashimei. Obstetricianul ei, doctorul Ashley, un bărbat chipeş şi 1 Massachussetts Institute of Technology, universitate de prestigiu din SUA specializată în tehnică. Capul copilului este în poziţia potrivită, a început deja să coboare.

I se spune că se află încă în travaliu timpuriu, cu o dilataţie de trei centimetri şi început de retragere. Procesul acesta va dura ceva timp, îi spune doctorul Ashley; câteva ore, Cauta?

i femeia Celibamy Vosges chiar şi Cauta? i femeia Celibamy Vosges mult. Ea caută faţa lui Ashoke, dar el se află în spatele draperiei pe care a medicul a tras-o.

Cauta? i femeia Celibamy Vosges

Mai durează mult timp. De aici înainte ne ocupăm noi. Numele uneia dintre ele, îşi dă ea seama din conversaţie, este Beverly. Pe alta o cheamă Lois. Carol se află în partea Cauta? i femeia Celibamy Vosges stângă.

Celibacy for Men I The Culture Making Show

Cuvinte pe care Ashima nici nu le-a auzit, nici nu se aşteaptă să le audă de la propriul său soţ; ei nu sunt aşa. Este prima dată în viaţa ei când a dormit singură, înconjurată de străini; toată viaţa ei a dormit fie în aceeaşi cameră cu părinţii ei, fie cu Ashoke lângă ea.

Cauta? i femeia Celibamy Vosges

Poate că una dintre ele a mai născut, îi poate spune la ce să se aştepte. Dar şi-a dat seama că americanii, în ciuda declaraţiilor publice de afecţiune pe care le fac, în ciuda fustelor mini şi a bikinilor, în ciuda faptului că se ţin de mână pe stradă şi că stau unul peste altul pe Cambridge Common, ţin la intimitatea lor. Copilul nu mai este neliniştit; în ultimele zile, cu excepţia unor zbateri trecătoare, nu l-a mai simţit cum loveşte cu mâna sau cu piciorul sau cum presează asupra coastelor ei.

Se întreabă dacă este singura persoană Cauta? i femeia Celibamy Vosges origine indiană din spital, dar un spasm uşor al copilului îi aminteşte că, tehnic vorbind, nu este singura.

Ashima se gândeşte că este ciudat ca bebeluşul ei să Cauta? i femeia Celibamy Vosges nască într-un loc unde majoritatea oamenilor intră ca să sufere sau să moară, în plăcile albe ale podelei, în panourile albe ale plafonului, în cearşafurile întinse strâns pe pat, nu există nimic care să o facă să se simtă mai bine. Altă contracţie începe, mai violentă decât cea dinainte. Ea ţipă, înfundându-şi capul adânc în pernă.

Degetele ei se încleştează pe marginile reci ale patului. Nimeni nu o aude, nici o asistentă nu se grăbeşte să ajungă la ea. A fost instruită să cronometreze durata contracţiilor, astfel că se uită la ceas, un dar de drum bun de la părinţii ei, care îi fusese strecurat pe încheietură ultima dată când îi văzuse, printre confuzia şi lacrimile de la aeroport.

Abia când a ajuns în avion, când a zburat pentru prima dată în viaţă cu un BOAC VC-l0 a cărui desprindere zgomotoasă fusese privită de douăzeci şi şase de membri ai familiei de la balconul aeroportului Dum Dum, când a traversat regiuni ale Indiei unde nu călcase niciodată, ba chiar mai departe, în afara Indiei, abia atunci a observat ceasul, printre cavalcada de brăţări matrimoniale de pe ambele sale braţe: fier, aur, coral, scoică.

Acum, în plus, poartă o brăţară de plastic cu o etichetă de identificare ca fiind pacientă a spitalului în care se află.

Jhumpha Lahiri - Porecla v.0.9

Pe spate, înconjurate de cuvintele waterproof, antimagnetic şi shock-protected, sunt inscripţionate iniţialele ei de după căsătorie, A. Secunde americane trec Cauta? i femeia Celibamy Vosges ritmul pulsului ei.

Timp de jumătate de minut, o centură de durere îi înconjoară pântecele, radiind către spate şi coborând către picioare. Şi apoi, iarăşi, relaxare. Calculează pe degete ora în India.

Cauta? i femeia Celibamy Vosges

Vârful degetului mare loveşte fiecare volută a desenului cu henna de pe spatele degetelor ei, apoi se opreşte la mijlocul celei de-a treia: la Calcutta este cu nouă ore şi jumătate mai târziu, acolo este deja seară, opt şi jumătate, în bucătăria din apartamentul părinţilor ei de pe Amherst Street, chiar în acest moment, un servitor toarnă ceaiul de seară în pahare aburinde, aranjând biscuiţi Mărie pe o farfuriuţă.

Mama ei, care în scurt timp va deveni bunică, stă în picioare în faţa oglinzii din camera unde se îmbracă, desfăcându-şi cu degetele părul lung până în talie, care încă este mai mult negru decât cenuşiu.

Tatăl ei stă aplecat peste masa înclinată, cu pete de cerneală, aflată lângă fereastră, făcând schiţe, fumând şi ascultând Vocea Americii. Fratele ei mai tânăr, Rana, învaţă pentru un examen la fizică, stând în pat. Ea vede clar podeaua Cauta?

i femeia Celibamy Vosges ciment gri Cauta? i femeia Celibamy Vosges camera de stat a părinţilor ei, îi simte fiorul rece pe talpă chiar şi în cele mai toride zile.

O fotografie alb-negru imensă a bunicului ei dinspre tată care a murit, se desluşeşte la un capăt al peretelui cu tencuială roz; pe partea cealaltă, un alcov apărat de panouri de sticlă mată este plin cu cărţi, cu reviste şi cu cutiile cu acuarele ale tatălui său.

Pentru o clipă doar, greutatea copilului ei dispare, fiind înlocuită de scena care trece prin faţa ochilor ei, doar pentru a fi încă o dată înlocuită de imaginea unei dungi albastre a Râului Charles, a vârfurilor verzi şi dese ale arborilor, a maşinilor alunecând în sus şi în jos pe Memorial Cauta? i femeia Celibamy Vosges. La Cambridge este unsprezece dimineaţa, ora prânzului în ziua accelerată a spitalului, îi este adusă o tavă pe care se află suc călduţ de mere, jeleu, îngheţată şi pui rece.

Patty, asistenta prietenoasă, cu inelul de logodnă cu diamant şi cu o şuviţă de păr roşcat sub bonetă, îi spune Ashimei să mănânce doar jeleul şi sucul de mere. Pentru ea este totuna.

Toaca - un ziar naţional de spiritualitate şi atitudine ortodoxă

Ashima nu s-ar fi atins de pui nici chiar dacă ar fi avut voie; americanii mănâncă puiul cu piele cu tot, totuşi Ashima a găsit de curând un măcelar de treabă pe strada Prospect care a acceptat să i-l cureţe de piele. Patty vine să îi umfle pernele, să îi cureţe patul.

Doctorul Ashcly îşi iţeşte capul din când în când. Totul decurge perfect normal. Ne aşteptăm la o naştere perfect normală, doamnă Ganguli. Dar Ashimei nimic nu i se pare normal, în ultimele optsprezece luni, de când a sosit la Cambridge, nimic nu i s-a părut normal.

Cauta? i femeia Celibamy Vosges

Nu este neapărat durerea, pe care o cunoaşte; într-un fel, va supravieţui. Este consecinţa acesteia: să fie mamă într-o ţară Cauta? i femeia Celibamy Vosges. Pentru că una este să fii Cauta? i femeia Celibamy Vosges, să stai în pat dimineaţa, având greţuri, nopţile nedormite, palpitaţia surdă pe care o simţea în spate, vizitele nenumărate la baie. Pe parcursul acestei experienţe, în ciuda disconfortului tot mai mare, a fost uimită de capacitatea trupului ei de a da viaţă, exact la fel cum au dat viaţă mama, bunica şi toate străbunicele ei.

Faptul că acest lucru s-a întâmplat atât de departe Punk Dating Site. casă, fără să fie monitorizată şi observată de cei care o iubesc, au făcut ca acest lucru să fie şi mai miraculos. Dar este îngrozită la gândul că va trebui să crească un copil într-o ţară în care nu este ruda nimănui, în care ştie atât de puţine, în care viaţa pare atât de nesigură şi de meschină.

Ţi-ar face bine, îi spune Patty când vine să cureţe tava pe care i-a fost adus prânzul. Ashima îşi ridică privirea dintr-un exemplar zdrenţuit al revistei Desh pe care îl luase cu ea în timpul călătoriei cu avionul până la Boston şi pe care nu se îndură să îl arunce.

Paginile tipărite cu scrisul bengalez, uşor aspre la atingere, reprezintă întotdeauna ceva reconfortant pentru ea. Citise de zece ori fiecare povestire, fiecare poezie şi fiecare articol. La pagina unsprezece este un desen în peniţă cu cerneală făcut de tatăl ei, ilustrator pentru revistă: o vedere a liniei orizontului în Calcutta de Nord, făcută de pe acoperişul apartamentului lor, într-o dimineaţă ceţoasă de ianuarie. Ea stătuse în picioare în spatele tatălui ei atunci când el desenase, privindu-l cum se ghemuieşte asupra şevaletului, cu o ţigară atârnându-i între buze, având umerii înveliţi cu un şal negru de caşmir.

Patty o ajută pe Ashima să se dea jos din pat, îi potriveşte picioarele, unul câte unul, în papuci, îi pune pe umeri un al doilea halat. Atunci când ies din cameră pe hol, o ia pe Ashima de braţ.

După câţiva paşi, Ashima se opreşte, cu picioarele tremurând atunci când un alt val de durere trece prin trupul ei. Strânge-mă de mână. Strânge cât de tare vrei. După un minut merg mai departe, către camera asistentelor. Pentru că aceste detalii anatomice, aceste semne distinctive ale vieţii sunt cele pe care şi le reprezintă cu mare dificultate atunci când îşi imaginează cum ţine copilul în braţe. Această greşeală o doare aproape la fel de mult ca şi ultima contracţie.

Engleza a fost materia ei de licenţă, în Calcutta, înainte să se căsătorească, învăţa pentru a obţine o diplomă de facultate.

Comentarii

Obişnuia să mediteze copiii de vârstă şcolară din vecini, acasă la ei, pe verandele şi în paturile lor, ajutându-i să memoreze Tennyson şi Wordsworth, să pronunţe cuvinte ca sign şi cough, să înţeleagă diferenţa între tragedia aristoteliană şi cea shakespeariană, însă în bengaleză, un deget poată să însemne şi degete. O dată, într-o Cauta? i femeia Celibamy Vosges după ce făcuse meditaţii într-o zi, mama ei a aşteptat-o la uşă, i-a spus să se ducă în camera ei şi să se pregătească; un bărbat aştepta să o vadă.

Era al treilea în tot atâtea luni. Primul fusese un văduv care avea patru copii. Al doilea, un grafician de ziare care îl cunoştea pe tatăl ei, fusese lovit de un autobuz în Cauta? i femeia Celibamy Vosges şi-şi pierduse braţul stâng. Spre marea ei uşurare, amândoi o respinseseră. Ea avea nouăsprezece ani, se afla la mijlocul studiilor, şi nu se grăbea să fie mireasă.

Şi astfel, ascultătoare, dar fără speranţă, şia desfăcut şi şi-a reîmpletit părul, şi-a şters dermatograful care i se întinsese sub ochi, şi-a presărat pe piele nişte pudră Cuticura dintr-un recipient de catifea. Sariul de culoarea 2 Personajul foloseşte substantivul la singular, greşeală pe care nativii vorbitori de engleză nu o fac.

O auzea pe mama ei spunând: — Se pricepe la gătit şi ştie să tricoteze foarte bine. A terminat această jachetă pe care o port în mai puţin de o săptămână.

Cauta? i femeia Celibamy Vosges

Ashima zâmbi, amuzată de abilităţile de vânzător ale Cauta? i femeia Celibamy Vosges sale; îi luase o mare parte din an să termine jacheta, în condiţiile în care mânecile fuseseră făcute de mama ei. Aruncând o privire pe podea în locul în care musafirii îşi lăsau, de obicei, papucii, observă, pe lângă două perechi de chappals3, o pereche de pantofi bărbăteşti care nu semănau cu nimic din ce văzuse pe străzile şi în tramvaiele sau autobuzele din Calcutta, nici măcar în vitrinele magazinelor Bata.

Erau nişte pantofi maro cu talpă neagră, cu şireturi şi cusături albicioase. Fiecare pantof avea pe laterală o fâşie cu model în relief cu găuri Cauta? i femeia Celibamy Vosges mărimea boabelor de linte, iar în vârf avea un model drăguţ făcut în piele, cu găurele ca împunsăturile ca de ac.